Și era toamnă, toamnă pustie, aridă...
La început de curs am zis să mă joc cu lumina în întuneric. Mi-am făcut o cană de ceai, ca să-i surprind aburul, am luat o veioză și o carte. Strecurătoarea de ceai, asemeni fetei rele din povestea rusească a lui Pușchin, n-a vrut să-și împlinească menirea și a tot început să se oglindească în masa de lemn, convinsă fiind că-i o oglindă: Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară?, se tot întreba ea cât mi-a fost modelă, iar eu zâmbeam.
Le Concert-ul meu l-am surprins în Parcul Carol.
Monday, 1 March 2010
portretele pentru portofoliu
Excerciții în studio sau în afara lui, un amestec de priviri, stări, maturitate, copilărie, blândețe, nevinovăție, rafinament... Mă uit la ochii acestui copil din urmă și gandul mă fură, ajunge la Humuleși și-mi amintesc de "un boțul cu ochi" al lui Creangă. Cu țigăncușa mea am ajuns cu gandul la Oradea, cu femeia în negru am trăit un sentiment de maturitate și echilibru, cu copilul ieșit la paradă - nevinovăție, cu îmbrățișarea ușoară dintre cele două - armonia deplină, cu actrița - că viața are atâtea să ofere.
Subscribe to:
Posts (Atom)