Era prima dată când putea întâlni răsăritul pe o plajă. Apusul știa cum arată, îl trăise deja undeva spre nord, pe un mal de mare. Despre răsărit își închipuise doar. Asc
ultase valurile seara pe întuneric, zărindu-le spuma în lumina lunii, gândise, iubise, cântase, plânsese, râsese... Și ca să facă lucrurile altfel, a dormit pe plajă, pe un chaise longue.
Înainte de răsărit a deschis ochii având în față marea, marea liniștită d
e dimineață, cu păsări zburând la orizont, a sărit din sacul de dormit în care fusese încălzită și mângâiată toată noaptea, chiar și în prezența valurilor și a lunii, a scos trepiedul pregătit și s-a apucat de încercări fotografice. Mai era un pic până să se ivească soarele.
