poveste de om...sau om de poveste

- D-ra nu stiti unde e "Partidul Liberalilor"?
- Traversati si o luati de-a lungul bulevardului, e undeva pe partea dreapta. Al Liberalilor, da?! nu al Liberal Democratilor?! Haideti ca merg si eu in aceeasi directie.
- Da de unde sunteti? (accentul moldovenesc ma tradeaza)
- Din Moldova.
- Din Basarabia adica?!... Si a inceput sa-mi spuna randuri-randuri din ceva care parea sa fi fost odata cantec de razboi prin 1940. "Sa trecem Carpatii...Basarabia....". Nu-mi mai amintesc cuvintele. A fost colonel in cel de-al doilea Razboi Mondial.
- Sunteti studenta?...Si ce ati terminat?...Sunteti casatorita?... Si eu am facut ASE si Academia militara. Ati patit si voi cu rusii....
Si asa am ajuns la o a doua trecere de pietoni la care drumurile se desparteau.
Sanatate, i-am urat.
Dupa ce l-am vazut aproape pe partea cealalta a strazii mi-am amintit ca aveam aparatul foto.
- Pot sa va fac o fotografie?
"Basarabie....trecand Carpatii..."
- Asa am luptat noi pentru Basarabia in '40.
Aceasta ar fi povestea dintre doua treceri de pietoni, poveste care mi-a amintit inca o data cat de frumos poate fi sufletul omenesc. Am plecat cu un zambet, pe chip si in suflet, de la acea a doua intersectie unde un "cavaler de 90 de ani" (asa s-a autoprezentat) m-a apucat usor de brat sa ma intrebe unde e "Partidul Liberalilor". Avea el o pozitie civica pe care voia s-o faca cunoscuta si tinea sa ajunga la ei. Povestea de om a fost aceasta, iar mai jos aveti omul...de poveste...