Și era toamnă, toamnă pustie, aridă...
La început de curs am zis să mă joc cu lumina în întuneric. Mi-am făcut o cană de ceai, ca să-i surprind aburul, am luat o veioză și o carte. Strecurătoarea de ceai, asemeni fetei rele din povestea rusească a lui Pușchin, n-a vrut să-și împlinească menirea și a tot început să se oglindească în masa de lemn, convinsă fiind că-i o oglindă: Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară?, se tot întreba ea cât mi-a fost modelă, iar eu zâmbeam.
Le Concert-ul meu l-am surprins în Parcul Carol.
Faine ultimele doua fotografii !
ReplyDelete